În timp ce Nairobi și Bogota se minunează de grămezile de lingouri de aur, revenim la La Casa De Papel, unde echipa de sub bancă lucrează intens. În timp ce Nairobi stabilește regulile, guvernul începe să acționeze pentru a localiza și opri jaful. Ocolind procedurile și regulamentele oficiale, toate telefoanele sunt confiscate de la ofițeri, iar un cronometru este pornit. Pe măsură ce disperarea crește, colonelul Tamayo decide să ignore regulile pentru a grăbi desfășurarea operațiunii.
Profesorul le spune celor din interiorul băncii să accelereze planurile, intuind că lucrurile se complică. Pentru a câștiga timp, el îl sună direct pe colonel. Tamayo îi spune că el este acum la conducere, iar printr-un flashback aflăm cum a fost stabilit procesul de negociere al operațiunii între el și Profesor. Când lucrurile par să intre într-un impas, Raquel intervine în apel, iar Ángel preia căștile și vorbește el însuși. După accidentul de mașină din sezonul trecut, tensiunile dintre cei doi sunt vizibile — el o întreabă ce caută acolo înainte ca termenii să fie stabiliți. Între timp, sistemul de bruiaj al geo-localizării funcționează perfect, iar semnalul telefonului sare de la o locație la alta, derutând complet poliția.
Între timp, echipa din bancă realizează că acest jaf este foarte diferit de primul — miza este mult mai mare, iar unii oameni chiar vor să colaboreze cu ei, nu doar să scape. Totuși, guvernatorul nu este unul dintre aceștia. După ce i se arată procesul prin care topesc aurul pentru a-l transporta mai ușor în afara băncii, Denver pierde cumpătul și îl lovește cu capul de perete, făcându-l incapabil să mai participe la plan. Echipa decide să improvizeze, folosind C4 în schimb, în timp ce gărzile înarmate din exterior se pregătesc să ia banca cu asalt. Pe măsură ce poliția se apropie, episodul se încheie cu explozia plasticului exploziv.
Mai mult decât celelalte episoade din serie, episodul 4 se remarcă prin folosirea inspirată a muzicii clasice. Modul în care aceasta se oprește brusc, urmată de momente de tăcere și apoi de reluarea intensă a sunetului, în timp ce cadrele alternează între diferitele locații, este foarte bine realizat și adaugă un plus de stil producției. În cea mai mare parte însă, episodul este dedicat avansării negocierilor și mutării pieselor în direcția potrivită. Finalul, plin de tensiune, lasă lucrurile complet deschise, cu echipa pregătindu-se pentru ce urmează.
