În sfârșit, ne-am întors! După o pauză de mijloc de sezon, partea a 2-a din La Casa De Papel revine. Planul este dat peste cap și totul se reduce la acest moment. Tokyo, rănită și sângerând pe podea, pe punctul de a muri, reflectă asupra naturii aurului și cum acesta trebuie să fie blestemat. În timp ce totul se prăbușește și se degradează, aurul continuă să strălucească.
Deși Tamayo află despre moartea Tokyo („una dintre hoți”), el ia cunoștință și de numărul uriaș de victime printre soldații care au intrat. Decide să evacueze și să ridice cu elicopterul pe Sagasta, dar acesta refuză. Este ceva personal și vor să aplice o pedeapsă cât mai severă.
Însă și Rio simte același lucru. Este devastat de moartea Tokyo și vrea să se răzbune. Lisbon intervine însă și îl doboară la pământ, amintindu-i că necazul Tokyo a început din cauza lui, având în vedere că totul a pornit de la el scoțându-l pe Rio din iadul său.
Între timp, în mijlocul acestui haos, Sierra scapă de Profesor. Când Profesorul află, se aliază cu Marseille pentru a o aduce înapoi. Nu reușesc însă, pentru că ea evadează cu bebelușul în brațe.
Profesorul refuză să se dea bătut fără luptă și o urmărește. Totuși, Sierra folosește emoțiile Profesorului împotriva lui, scoțându-l din joc pe Marseille prin împușcarea celor două anvelope ale mașinii sale.
Sierra îl ademenește pe Profesor într-un depozit abandonat, unde cei doi se confruntă. Ea îl provoacă la duel, dar de fapt Alicia îi golise deja încărcătorul la ascunzătoare. Pentru cineva care ar trebui să fie un geniu meticulos și calculat, emoțiile îl orbesc complet – mai ales că nu a verificat arma până în acel moment. Oricum, Alicia îl amuțește pe Profesor și îl încuie în portbagajul mașinii sale.
Pentru că La Casa De Papel are dificultăți să spună adio lui Berlin (și, apropo, există și un spin-off aprobat cu el care apare anul viitor), facem un flashback cu cinci ani înainte de „D-Day” în Marea Barents. Berlin și echipa sa organizează o nouă operațiune pentru a fura pompa de extracție de la o stație petrolieră, cu Marseille implicat.
Aceste scene sunt presărate pe parcursul episodului, Berlin servind ca lider al operațiunii în desfășurare.
Înapoi în prezent, Tamayo decide să folosească „pornografie emoțională”, prezentând soldații ca eroi naționali. În mod specific, el vrea să scoată în evidență decedații ca oameni de familie desăvârșiți, astfel încât publicul să devină simpatic situației lor și să se întoarcă împotriva hoților.
Totuși, înainte ca colonelul să poată continua, un videoclip live de la Lisbon confirmă că șapte persoane au murit înăuntru, inclusiv Tokyo. Ea face o mărturisire emoționantă despre cât de bună persoană era Tokyo și cât regretă că i-a dat acea palmă odată. Acțiunea aceasta determină mulțimea să o susțină, scandând „Nu plecăm!” în ciuda faptului că Rio le spune să facă asta în videoclip.
Deși acesta este un semn bun, aflăm că Arturo este încă în viață. Pentru că, desigur, trebuie să fie. Denver reacționează cu aceeași indiferență pe care mulți spectatori o simt la această veste.
Interesant este că Sierra apare la casa lui Tamayo, ținându-i soția ostatică și dorind să negocieze cu colonelul. Ea încearcă să încheie un acord – Profesorul în schimbul reluării poziției ei de conducere a anchetei și ca Tamayo să denunțe public acuzațiile împotriva ei. Aceasta ar însemna, desigur, să se incrimineze pe el însuși.
Problema este că colonelul este isteț și apăsase butonul de panică cu 3 minute înainte de a intra în casă. Nu acceptă nicio condiție. Profesorul reușește să se elibereze de legătura care îi acoperise gura, rupând tapițeria cu gura și forțând intrarea în complexul de apartamente pentru a o avertiza pe Sierra. În timp ce intră în apartamentul vecinului, totul rămâne pe muchia cuțitului, în timp ce soldații năvălesc în clădire.
