Episodul 1 din „Robin Hood” începe printr-o prezentare a contextului istoric: normanzii au cucerit teritoriile saxonilor în timpul domniei lui Henric al II-lea. După victorie, aceștia i-au forțat pe saxoni să plătească taxe grele și să se convertească la creștinism. Pământurile saxonilor au fost confiscate și oferite ca daruri nobililor normanzi.
Normanzii au interzis, de asemenea, vânătoarea în marile păduri, rezervând acest privilegiu exclusiv regelui. În semn de revoltă, unii saxoni s-au retras în păduri, formând grupuri care luptau împotriva noii stăpâniri.
Scena se mută apoi la Hugh Locksley, care îi povestește fiului său, Robert, legenda lui Aedric. Potrivit credinței saxonilor, Aedric a fost primul care a condus un grup de pădureni împotriva normanzilor. Legenda spune că el a descoperit un loc magic, unde dansau zânele pădurii, și s-a îndrăgostit de conducătoarea lor, Godda. În noaptea nunții lor, Godda l-a transformat pe Aedric într-un cerb, iar de atunci saxonii cred că el a devenit protectorul etern al pădurii.
După ce Robert adoarme, Hugh vorbește cu soția sa, Joan, despre călătoria pe care urmează să o facă. Dimineața următoare, Hugh și doi tovarăși pornesc spre Nottingham pentru a se întâlni cu șeriful. În același timp, Huntingdon solicită și el o audiență, dorind să obțină mai multe pământuri, însă șeriful îi respinge cererea. El o cheamă apoi pe fiica sa, Priscilla, și o sfătuiește să învețe ce înseamnă puterea și conducerea.
Când Hugh ajunge, îl imploră pe șerif să-i restituie moșia Locksley, însă acesta refuză. În schimb, îi oferă un nou titlu — cel de pădurar regal. Hugh ezită să accepte, dar unul dintre colegii săi îl convinge, amintindu-i că ar fi o șansă mai bună pentru viitorul lui Robert.
Întors acasă, Hugh își varsă frustrarea pe Joan, care încearcă să-l convingă să renunțe la vechile ambiții și să accepte noua viață. Totuși, el promite că nu-și va trăda niciodată rădăcinile saxone.
Mai târziu, Hugh îl duce pe Robert în pădure, unde îl învață să tragă cu arcul și să „asculte vocea pădurii”. Îi arată un medalion primit dintr-un loc sacru și îi spune că, într-o zi, spiritele îl vor conduce acolo când va fi pregătit.
După lecție, Robert se întoarce la casa lor veche și o întâlnește pe Marian, fiica lui Huntingdon. El îi mărturisește că locuința le-a aparținut odinioară. În acel moment, Huntingdon apare și, văzându-i împreună, îl alungă furios pe Robert. Hugh ajunge la timp să-și salveze fiul și îl duce acasă, dar o nouă ceartă izbucnește între el și Joan, care îl acuză că trăiește prea mult în trecut. Supărat, Robert se refugiază din nou în pădure pentru a-și exersa tirul cu arcul.
Anii trec, iar Robert devine un tânăr talentat, un arcaș desăvârșit. Între timp, tensiunile dintre saxoni și normanzi se adâncesc. Hugh și Joan se contrazic din nou: ea își dorește ca fiul lor să caute un loc de muncă la curtea normanzilor, în timp ce Hugh vrea ca el să rămână acasă, păstrând tradițiile familiei. În cele din urmă, decid să lase soarta lui Robert în mâinile Goddei, protectoarea pădurii.
În altă parte, la Nottingham, Priscilla are o relație secretă cu căpitanul Lefors. Cei doi pleacă la vânătoare, unde se întâlnesc cu Huntingdon și cu fiica acestuia, Marian. Spre deosebire de Priscilla, Marian este o tânără modestă, cu principii puternice, care suferă văzând nedreptățile îndurate de poporul saxon.
În același timp, Hugh, Robert și un grup de pădureni se alătură partidei de vânătoare — însă rolul lor este acela de simpli servitori, nevoiți să-i însoțească și să-i slujească pe șerif și pe nobilii normanzi.
În timpul vânătorii, Priscilla o ironizează pe Marian, spunându-i că ar trebui să se distreze puțin cu bărbații sași. Între timp, Huntingdon continuă să insiste pentru extinderea domeniilor sale, temându-se că într-o zi Locksley își va revendica pământurile. Grupul zărește o turmă de cerbi și se pregătește să tragă.
Din nefericire, săgeata lui Robert lovește nu doar un cerb, ci și un braconier ascuns în apropiere. Când își dă seama că a rănit un om, Robert își coboară arcul, însă Huntingdon continuă să țintească. Robert intervine pentru a-l opri, iar acest gest îl înfurie pe nobil.
Oamenii șerifului capturează cei doi braconieri, iar Hugh îl imploră pe șerif să le ofere un proces corect. Huntingdon cere însă să-i decapiteze pe loc. În cele din urmă, șeriful acceptă rugămintea lui Hugh, deși vizibil iritat. Apoi o obligă pe Marian să marcheze „victorul vânătorii” folosind sângele unuia dintre braconierii răniți.
În timp ce îl marchează pe Robert, Marian spune că „poporul ei ar trebui să fie cel însângerat”, o afirmație care îl lasă pe tânăr fără cuvinte. Între timp, braconierii îl consideră pe Hugh vinovat pentru arestarea lor, deși el le-a salvat viața.
După incident, Hugh se închide în casă timp de o săptămână, iar Joan încearcă să-l convingă să lase trecutul în urmă. În altă parte, Robert merge în secret să o vadă pe Marian, dorind să afle ce a vrut să spună în pădure. O recunoaște ca fiind fetița pe care o întâlnise în copilărie. Totuși, înainte ca Marian să-i poată răspunde, oamenii lui Huntingdon apar și îl fugăresc pe Robert.
La Nottingham, Huntingdon continuă să comploteze împotriva lui Hugh. Îi spune șerifului că are dovezi că acesta este trădător și îl aduce pe Alwin, un apropiat al lui Hugh, care declară că acesta ar fi protejat braconierii și ar fi încălcat legea.
În același timp, Robert se pregătește să meargă la o nuntă când Marian îl vizitează. Este invitată să meargă cu el, curioasă să vadă cum arată o nuntă săsească. Pe drum, cei doi merg împreună, culeg flori și vorbesc deschis; Marian recunoaște că se teme ca tatăl ei să nu descopere că a plecat de acasă.
La nuntă, Robert o prezintă pe Marian vărului său, Will. Atmosfera este una veselă, iar Joan încearcă subtil să-i apropie pe tineri. Pe măsură ce petrecerea se prelungește în noapte, Marian și Robert se retrag singuri, vorbesc despre viață și sfârșesc prin a se săruta. El o conduce apoi acasă, fără să știe că Huntingdon a observat de mult dispariția fiicei sale și a trimis oameni după ea. Când Marian se întoarce singură, tatăl ei o bate pentru că l-a mințit și i-a încălcat poruncile.
În acea noapte, Priscilla are un coșmar despre o creatură care iese din pădure și îl avertizează pe tatăl ei că, dacă îl lasă pe Huntingdon să învingă și se întoarce împotriva lui Hugh, va aduce doar haos. Șeriful o ignoră, spunându-i că Hugh a fost deja găsit vinovat de trădare.
La miezul nopții, șeriful îl trimite pe Lefors și câțiva soldați să-l aresteze pe Hugh. Joan îl roagă să rămână calm în fața acuzațiilor.
Ajuns la Nottingham, Hugh este aruncat în aceeași celulă cu braconierii pe care îi salvase anterior. Unul dintre ei, Lerch, este plătit de oamenii lui Huntingdon să-l ucidă. Primește o lamă ascunsă și promisiunea libertății. Când îl atacă, Hugh ripostează, iar în timpul luptei un gardian intervine și este înjunghiat accidental.
Hugh încearcă să-l salveze, dar ceilalți soldați intră în celulă și îl acuză de crimă. Între timp, Lerch și tovarășul său profită de haos pentru a evada.
Acuzat de uciderea unui soldat, Hugh este adus imediat în fața șerifului. Deși își proclamă nevinovăția, șeriful îl acuză că a colaborat cu braconierii și îl declară trădător, condamnându-l la spânzurătoare în dimineața următoare.
În fața inevitabilului, Hugh își mărturisește loialitatea față de poporul său saxon și spune că nu se va rușina niciodată de originea lui.
A doua zi dimineață, Robert ajunge la Nottingham după o călătorie lungă, doar pentru a asista neputincios la momentul în care tatăl său este dus la eșafod. Episcopul se adresează mulțimii, numindu-i pe sași „păgâni ce merită doar judecata divină”. Robert încearcă să intervină, dar Hugh îl imploră să se oprească și să plece.
În ultimele sale clipe, Hugh se roagă spiritului Aedric să-l protejeze pe Robert și să-l transforme într-o armă a dreptății pentru poporul său. Episodul se încheie cu Robert privind neputincios execuția tatălui său.
